Evoluţia istorică a Comunei Vorniceni
Cele 3 sate ale Comunei Vorniceni, Satul Vorniceni, Satul Dealu-Crucii şi Satul Davidoaia, ca şi moşiile lor, se află pe un teritoriu locuit încă din epoca străveche, neolitic-encolitic. La situl arheologic de la Pod Ibăneasa – La Lupu, în săpăturile arheologice făcute de Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani, s-a descoperit un inventar arheologic bogat, format din: vârfuri de săgeţi de piatră, răzuitoare, vase în formă de cupă din ceramică, vas binoclu, farfurii, figurine antropomorfe, urme de cuptoare, vetre, râşniţe, mici altare, topoare din silex, percutoare, lame retuşate, spătule, ş.a. Aceste materiale ca şi altele din metale, dovedesc ocupaţiile sedentare ale locuitorilor de pe aceste meleaguri, cultura plantelor şi creşterea animalelor. Ceramica de Cucuteni este şi aici reprezentativă, ca peste tot în nordul Moldovei.
Atestarea documentară a localităţii Vorniceni este dintr-un document istoric (Documentele până la Ştefan Cel Mare, pg.133, 235-236, M.Costăchescu) – vol.I, 1931, la data de 28-XII-1428 – din timpul lui Alexandru cel Bun: „ Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru Voievod, Domn al Ţării Moldovei, facem cunoscut, cu această carte a noastră, celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că aceste adevărate slugi ale noastre, fii lui Ion Vornic, pan Lazăr şi Stanciu şi Costea ne-au slujit cu dreapta şi credincioasa lor slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta şi credincioasa noastră milă, i-am miluit cu deosebita noastră milă şi am întărit ocina lor şi le-am dat, în ţara noastră, Seliştea lui Dobrin la Umor, unde este mănăstirea lor şi încă unde a fost Vătăman Minco, alt sat în iazul lor, al treilea sat, unde a fost Stan….. Iar hotarul acestor sate care sunt sub Dumbrava Înaltă să fie cât vor putea să folosească trei sate îndestul…”.
În 1475, din vremea lui Ştefan Cel Mare, într-un alt document se face precizarea:”… întărim şi împuternicim şi dăm sfintei noastre mănăstiri (Humor) anume satele Dvornicenii sub Dumbrava Înaltă, Stăucenii şi Glodeanii şi …. pe Jijia satul anume Călugăreni… „
Dvornicenii era satul vornicului Oană de Suceava (Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade,18, vol.I, pg.54-55). Timp de 400 de ani, cele 3 sate au rămas proprietatea mănăstirii Umor, după care a trecut în stăpânirea unor proprietari mai puţin cunoscuţi. Din 1785 intră în proprietatea vistiernicului Iordache Russet-Roznovanu şi a altora din această familie. Probabil prin 1806 moşiile şi satele Stăuceni şi Glodeni s-au unit cu cea a Vornicenilor (strămutate din Sălişte şi Ţintirim). Probabil după forma agrară din 1864 a apărut satul Davidoaia iar în 1920 satul Dealul Crucii rămâne în istoria ultimei părţi a secolului al XIX-lea şi prima parte a secolului al XX-lea familiile Marghilaman şi Pherichide care au devenit administratorii moşiei Vorniceni care au contribuit la construirea şi împodobirea bisericii de zid, de donare a terenului pentru şcoala(construită în 1914). Locuitorii Satului Vornicenii au sprijinit cu materiale şi hrană ostaşi din războiul de independenţă(1877), s-au revoltat împotriva primarului T.Fasolă care a fost în fruntea localităţii 29 de ani, au participat la primul şi al doilea război mondial, acoperindu-se de glorie, la Mărăşeşti (V.Hrib, David Hârtopeanu, I Ibănescu ş.a)
Ei au primit pământ, la reforma agrară din 1921, pe care-l cultivau cu grâu, foarte căutat chiar pe piaţa Austriei ş Germaniei, porumbul, secara ş.a şi creşteau animale (vite de rasă Bucsană şi Moldoveneşti), oi (ţurcane şi bucare), porci, cai albine „fabricau” rachiu superior, umblau în chirii până la Herţa, Iaşi, Botoşani, până la Odobeşti.
Populaţia Comunei Vorniceni a cunoscut o evoluţie pozitivă. Cartografia (recensământ sumar) din 1773 arată că aici erau: 73 de case (care plăteau dări), 13 scăderi (scutiţi), 9 femei sărace, 3 preoţi, diaconi, dascăli şi 60 de birnici. In 1803 erau 150 linzi (locuitori) care plăteau dări mănăstirii Umor în 1858 erau 397 capi de familie, în 1866 erau 296 familii, in 1872 erau 1480 linzi în Vorniceni şi 20 linzi în Davidoaia, în 1891 erau 1885 „suflete” iar în 1899-2400 suflete (I. G.Lahovory, Marele dicţionar geographic al României, vol.V), în 1905 erau 2178 locuitori, în 1912 erau 2708 locuitori, în 1930-3739 locuitori, în 1956-5413 locuitori în 1966-6366 locuitori, în 1975-6813 locuitori, în 1980-5316 locuitori, în 1986 erau 4888 locuitori, în 2002 erau 4626 locuitori, iar după ultimul recensământ s-au înregistrat puţin peste 4800 locuitori. Se observă că populaţia a crescut în perioada interbelică apoi după aplicarea unui decret de oprire a avorturilor (1967-1968) şi o scădere, din ce în ce mai pronunţată, odata cu aşa-zisa industrializare a judeţului Botoşani (şi a unor mari oraşe din ţară) către care au migrat foarte mulţi tineri care a dus la depopularea satelor comunei şi îmbătrânirea populaţiei (spre Braşov, Timiş, Constanţa, Suceava, Bucureşti).
Aşezările omeneşti din Comuna Vorniceni.
Aşezările umane sunt: Satul Vorniceni, Satul Dealul Crucii şi Satul Davidoaia. Satul Vorniceni este cel mai vechi şi printre cele 30 sate foarte mari din România (după numărul locuitorilor). Vatra Satului Vorniceni este situată pe două laturi, pe deal (Dealu Şcolii şi Dealul Cimitirului) şi pe versanţii văii Pârâului Morii (puternic afectaţi de eroziune şi alunecări de teren).
Vatra s-a dezvoltat dinspre centru (care avea biserica de lemn, monument istoric foarte valoros) spre cei doi versanţi ai Pârâului Morţii (sec.XV- XVIII), apoi au apărut aşa-zisele ”cartiere” după reformele agrare din 1864 şi 1921- Valea Fânatului, Zvârca, Caradica şi Zona Cimitirului), a urmat zona mai nouă, Vârlan, Ţarnă, Zona Cozonului după al II-lea război mondial şi în prezent. Vatra este poligonală neregulată.
Dealul Crucii – apărut în 1920 prin fixarea unui număr mare de 20 familii din zona Transcarpatică prin imigraţie, are o vatră poligonală regulată cu o evoluţie pozitivă lentă şi reţea stradală rectangulară.
Davidoaia- sat apărut după 1864 are formă poligonală neregulată, cu multe alunecări de teren şi o reţea stradală rectangulară.
